Printre deliciile sezonului rece se numără şi carnea la borcan, o metodă tradiţională de păstrare a preparatelor din porc. Pregătită după reţete de pe vremea bunicilor, carnea conservată în untură poate rezista chiar şi un an.
Carnea la garniţă, sau la borcan, o metodă tradiţională de păstrare a cărnii de porc, nelipsită odinioară din cămările românilor poate fi considerată conserva-surpriză, pentru că nu ştii niciodată ce bunătăţi descoperi sub capac, în stratul de untură.
În gospodăriile românilor, există diverse reţete de preparare, unele în combnaţie cu afumătură, pentru a imprima o aromă aparte întregului conţinut.
Un astfel de borcan cu bucăţi de carne prăjită şi conservată în untură a devenit o raritate în băcăniile de azi. Pe vremuri, însă, garniţa era nelipsită din cămara omului de la ţară.
Alegem cu grijă bucăţile de carne şi le porţionăm cât să intre în borcan. Carnea mai mare rămâne zemoasă, cum ne-o dădea bunica la ţară, când o scotea din garniţa ei, beci. Îl numim borcanul cu surprize, pentru că nu ştii ce bunătăţi se ascund acolo”
După ce este porţionată, carnea ajunge în tuci pentru a fi prăjită, la foc domol, pe lemne sau arzător cu gaz. Cel puţin o oră durează până când bucăţile de cotlet, muşchi şi pulpă ajung rumene şi apetisante, de-ţi lasă gura apă.
”Le prăjim cu untură, nu cu ulei. Când tăiau porcul, pe vremuri, neavând frigidere ca acum, în afară de cârnaţi toată carnea o prăjea şi o băga la garniţă să aibă până vara târziu. Această carne poate fi folosită la orice. Se poate face şi o mâncărică, o ciorbă, orice faci din ea, varză”, spune nea` Marcel, preparator la carmangeria din Mărăcineni.
Carnea conservată în untură poate avea un termen foarte mare de păstrare, dacă reţeta este respectată cu sfinţenie. De exemplu, la fiecare kilogram de untură trebuie o linguriţă de sare. După ce se rumenesc, carnea prăjită şi cârnaţii ajung în borcane curate şi uscate.
Rel adevarul.ro
