Depistat de cele mai multe ori tarziu, lupta impotriva cancerului devine una pe viata si pe moarte. Pandemia a agravat situatia nu doar in Romania, unde jumatate dintre bolnavii de cancer nu au mai ajuns la spital, ci si in Europa, unde peste un milion de cazuri nu au fost diagnosticate la timp.
România are una dintre cele mai mari rate de mortalitate din Europa. În anul 2020 au fost diagnosticate 98.886 cazuri noi de cancer și s-au înregistrat 54.486 de decese provocate de această boală. Faptul că bolnavilor de cancer le-a fost îngreunat accesul în spitale și la tratamente în timpul pandemiei nu a făcut decât să crească rata mortalității.
Decizia prin care spitalele din România nu mai pot interna și opera decât urgențele medicale, pacienților cronici fiindu-le practic blocat accesul în spitale timp de 30 de zile, a provocat revoltă. Coaliția Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice a trimis un comunicat prin care atrage atenția că la doi ani de la debutul pandemiei „noi găsim aceeași soluție ca la început: să închidem spitalele, în condițiile în care este demonstrat că ea a fost nocivă”.
Depistarea timpurie și tratamentul corect al cancerului sunt esențiale pentru creșterea ratei de supraviețuire.
Trei femei care au învins lupta cu cancerul și-au spus povestea de viață, pentru Europa Liberă.
Valentina Spînu are 57 de ani, locuiește în Ilfov și este, de profesie, economistă. În urmă cu 13 ani, Valentina a simțit o modificare la nivelul axilei stângi și a decis să facă o serie de investigații, printre care și o mamografie. „Rezultatul a fost înfricoșător: ai cancer”.
Mărturisește că a avut o formă agresivă a bolii. Cancerul mamar se afla în stadiul 3. „Nu aveam dureri de sân, dar acel nodul îl simțeam cum crește și începuse să mă doară din ce în ce mai mult”. Fiind un stadiu avansat, tratamentul a fost de lungă durată: un an și jumătate. „Mergeam la spital din 3 în 3 săptămâni”.
Valentina a urmat un tratament care a constat în chimioterapie și radioterapie. „Cel mai mult m-a afectat căderea părului. A fost o perioadă criminală pentru mine”.
În perioada tratamentului, când se simțea rău, Valentina își așternea gândurile pe hârtie, citea, mergea în parc sau pleca cu soțul ei la munte, pentru a uita de dureri. Ea spune că a contat mult susținerea pe care a primit-o din partea familiei.
Valentina își amintește că, în acea perioadă, băiatul ei a fost cel care a încurajat-o foarte mult. „Mi-a spus: mămica mea, ești cea mai frumoasă mamă din lume și te iubesc enorm de mult!”.
Recunoaște că băiatul ei este cel care i-a dat puterea de a merge mai departe. „Am decis să lupt pentru a-mi vedea copilul crescând și pentru a mă bucura de viață”.rel romania.europalibera.ro
